Pesa zilei

Testeaza-ti viteza de reactie!

Am gasit un joculet simpatic dar in acelasi timp folositor. Se dau cateva oite care o iau la goana pe aratura iar tu, draga jucator trebuie sa le tranchilizezi. Tot ce trebuie sa faci e sa clickuiesti pe seringa din josul ecranului atunci cand oita o ia la fuga. Jocul iti masoara viteza de reactie. Spor!

Pesa zilei

Copii, faceti cunostinta cu Emiliana Torrini. Vine din Islanda si suna bine. Asta ca sa nu mai vorbesc de mesajul piesei.

Stiu!

Am avut o revelatie. Cred ca mi-am dat seama de ce toate merg prost in tara asta.

In tramvai… ce sa faci altceva decat sa te uiti pe geam? Ei, si cum ma uitam eu, vad o droaie de politisti caaare mai de care mai sictiriti, mai lenesi, mai ofticati ca i-a trimis sefu` pe teren. Si ma gandeam: oamenii astia nu sunt politisti pentru ca au visat de mici sa apere cetatenii de raufacatori. Sunt politisti pentru ca se castiga bine din spagi. Din pasiune nu, in niciun caz.

Apoi urca la prima statie un preot si aproape ca imi venea sa il intreb “Tu oare crezi intradevar in ceea ce faci si vrei sa ii ajuti si pe altii sa creada, sau ai fost impins de lacomie nevoie sa te faci popa?”, ca deh, primesti casa mocca, salariu de la stat plus bani de la enoriasi cat incape (si aia neimpozitati).

Si cum stateam eu si ma gandeam, mi-a venit ideea. Nimic nu functioneaza pentru ca oamenii care indeplinesc diversele roluri in sistem -de la cel mai mic si neinsemnat pana la cel mai mare si mai influent- nu o fac din pasiune sau dintr-un vis din copilarie. O fac strict pentru bani. Sunt corupti. Nu ma refer doar la un cuvant care aproape ca si-a pierdut sensul pentru ca il auzim zilnic la stiri, ci mai degraba la :  CORÚPȚIE, corupții, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupțiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis.

De aceea un om care ar fi visat sa fie jurnalist dar s-a facut medic (pentru ca asa e traditia in familie sau naiba stie de ce) are N procese de malpraxis, isi uraste jobul, isi bate nevasta si are tendinte suicidale. Traducere: a fost corupt de catre altii sa se abata de la urmarea propriului ideal. Sau altul, profesor universitar (foarte bun, dealtfel) se trezeste peste noapte presedinte desi n-are nicio legatura cu domeniul, face o mare varza din mandat si apoi fuge cu coada intre picioare (aici fac referire la Constantinescu).

De ce va spun toate astea? Pentru ca vreau sa subliniez faptul ca Romania sufera de o invazie de oameni nepotriviti in locuri neporivite. Ii gasim  la ghiseu, pe post de functionari, la casa de pensii , la primarii, la sectiile de politie, la spital, la posta, la biserica (pe post de popi)  mai pe sleau in toate institutiile publice. Se hranesc cu nervi(i nostri), bani(i nostri) , timp(ul nostru)  si se misca cu incetinitorul pentru ca isi urasc job-ul. Oricine a stat la o coada pentru un act sau altceva, stie. Dar am deviat de la subiect.

Ideea era ca am uitat sa visam, sa ne urmam idealul si eventual cu putina ambitie sa-l si atingem.  E adevarat ca e riscant si e posibil sa nu fii suficient de bun in domeniul in care iti doresti sa activezi, dar nu cumva merita sa risti si sa ajungi sa practici o meserie care sa-ti faca si placere? Plus ca in final ai satisfactie profesionala, materiala si nu mai suferi de stress. Ba mai mult, poate faci si tarii un bine fiind tu o rotita care functioneaza cum trebuie. Poate ii inspiri si pe altii, cine stie?

Am fost atat de infometati in “Epoca de Aur” incat am uitat ca exista si alte teluri in viata decat “Eu cand ma fac mare vreau sa am bani”. Acum totul e pe fast-forward. Toti se indreapta spre joburile mai bine platite,iar daca nu se indreapta de buna voie, or sa fie siliti (corupti)  de rudele mai in varsta care au trecut prin “foametea” de pe vremea raposatului.  Stiti si voi cum e, daca intr-o familie X avem  un plod Y de crescut, degeaba ii place lui sa deseneze sau sa cante, il dam la mate-info par example. Sa faca bani!!! Plodul bineinteles n-o sa se tina de scoala pentru ca nu ii place profilul si de aici urmeaza o serie intreaga de alte probleme. Hai sa-l facem popa atunci!

P.S. Recomand “Amintiri din epoca de aur“

Pesa zilei

Feelin’ kinda pink 2day

Epic!

Marti seara am fost la un concert Rammstein in Budapesta. Baaaai! Nici nu stiu de unde sa incep. Oare de la faptu’ ca autostrazile ungurilor ne dau ceatza in materie de curatenie? Sau ca Budapesta (perla dunarii) e un oras superb? Mnu… Vorbeam de Rammstein.

Dupa  ‘shpe ore de mers cu masina din iubitu’ nostru Bucharest pana`n frumosu’ Budapest a trebuit sa ne cazam. Hotelul era fix langa arena unde urma sa aiba loc concertul, deci toate bune. La intrare in Papp László Budapest Sportaréna, unde avea sa aiba loc concertul, ghici ce? Civilizatie. Nu tu imbulzeala, nu tu injuraturi, intrari separate pt fiecare zona… Ce sa zic? Frumos! Sala era imensa, curata, hiper-modernizata, cu standuri de mancare si bautura ca la cinema…  Polivalenta noastra e mancare de peste.

Pe bilet scria clar ca n-avem voie cu aparate foto deci… na, stiindu-ma in alta patratzica decat a mea m-am gandit ca ar fi bine sa respect regulile. Ha! Buuun.

In deschidere a cantat o ciudatenie de formatie numita “COMBICHRIST” un soi de nu-stiu-ce fel de rock cu influente electronice.. in fine. Cand veni momentu’ Rammstein, zecile de mii de oameni au inceput sa zbiere si a urmat un maaare intro superb. Se facea ca membrii formatiei ieseau dintr-un soi de decor din hartie  ajutati de niste lopeti. Ha ha! Solistul avea un led in gura si fiind intuneric in sala se vedea foarte… dubios!

Apoi a urmat destrabalarea. Decorurile se schimbau cu fiecare melodie iar spectacolul de lumini a fost superb. Pirotehnica de asemenea. Mult foc si multe artificii. Muzica era suficient de tare incat sa ne fluture pantalonii iar aglomeratia, de nedescris.

Ca de obicei, am agitat pe toata lumea din jur sarind si dansand, na. Asta mi-e felul.

Siiii.. si-au promovat noul album dar au cantat si piese vechi, arhicunoscute. Au fost cateva momente foarte tari, cu spuma si confetti, cu papusele carora le ieseau raze laser din ochi, Creepy.Claparul a  cantat pe tot parcursul concertului pe o banda pentru alergat.. practic a mers incontinuu si in functie de bpm accelera. La un moment dat a coborat in public pe o barca pneumatica si s-a lasat purtat pe maini (era cat pe ce sa fie rasturnat).

Bottom line, a fost superb. Dupa o excursie de genul asta inca sunt suficient de bulversata incat sa nu-mi amintesc toate detaliile dar ma va ajuta vechiul meu prieten, youtube cu cateva filmari.

Engel a fost piesa de final. Ce final!

Haha!

Incredibly funny.   Aveti mai jos o reclama Walmart din 2010.

Ei, poftim. Barbatii

De nenumarate ori aud femeile din jurul meu plangandu-se. Evident, din cauza barbatilor. Noi va criticam, voi ne criticati. E ca legea naturii. Acestea fiind lamurite, sa trecem la problema noastra:

Barbatii si simtul observatiei

Sa dau un exemplu ipotetic “Vaaai, iubitule, nu ai observat ce cercei frumosi mi-am cumparat? -Nu-i aveai dinainte?!” sau “Iubitul meu nu observa cand ma aranjez special pentru el.”. Normal ca nu observa, femeie, el crede ca te-ai nascut aranjata. Mai degraba ar observa daca ai incerca sa fii naturala.

Simtul observatiei, la fel ca alte simturi de gen, se dobandeste. Poate ca uneori e mostenit genetic (desi nu cred). Asa ca, daca job-ul lui nu are nicio legatura cu asta sau nu a avut candva o activitate care sa i-l dezvolte,  cred ca stii si tu ca e greu sa i-l pretinzi. Nu e, nu poate, nu e vina lui. Poate e vina cui l-a invatat sa fie ignorant sau cui i-a suflat intre cornite, nu stiu, dar vina lui nu e.

Tot ceea ce poti face, femeie, e sa il iei frumos, usurel, incetisor, sa-i explici cat de important e pentru tine ca el sa observe acele “ceva-uri”, eventual (ha ha!) sa ii arati toata garderoba ta, toate bijuteriile, toti pantofii, doar-doar sa schiteze un gest atunci cand iti cumperi ceva nou. Exagerez! Poate doar sa-i dai cate un indiciu, sau pur si simplu sa nu pretinzi spirit de observatie din partea lui daca stii ca n-ai de unde. Era si un proverb, “De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”.

Nu incerc sa iau apararea nimanui, e vorba de una dintre diferentele majore dintre femei si barbati.

Am sa revin cu alte episoade. Asa ca hai sa-i iubim asa cum sunt!

P.S.: Pe undeva prin liceu, persoana mea se hotaraste sa-si schimbe (radical) culoarea parului (din castaniu in blond). Ajung mandra si tantosa acasa, unde ma astepta cine altul decat TATA (deci nu prietenul, ci al’ de m-a facut). Buuun. Ma duc, frumos, la el si-i zic: “Tatiiii, iti place?”, la care el, putin dezorientat: “Te-ai tuns?!”. Sec. Punct.

P.S.2: Nu, nu e banc.

Mi-a placut!

Sunt un mare consumator de cinema. Drept urmare, tin mortis sa recomand un film. Desi am fost sceptica vazandu-i mutrita domnului DiCaprio pe afis, in drumul dinspre cinematograf -directia acasica- am vorbit numai si numai despre filmul in cauza. Si anume Shutter island.

E destul de lung si complicat, ce-i drept, doar l-a regizat Scorsese. Dar in final am ramas cu gura cascata pentru ca deznodamantul nu s-a dovedit a fi asa cum mi-l imaginasem. Asadar si prin urmare , primul meu gest a fost sa intru pe imdb si sa-i dau 10.

Vizionare placuta!

Pesa zilei

Hot, Hot, Hot.

Pe langa faptul ca franceza ei mi se pare incredibil de sexy, mai e si sotia lui Johnny Depp. O fi bine?!